orA 1o:oo.Ma trezesc dupa o noapte nedormita plina de framantari.Ochii-ncercanati incercau sa stea deschisi pentru a nu intra intr-un somn adanc pe care noaptea nu mi l-a oferit.Un dus,o vizualizare pe blog,o barfa cu prietenele.

orA 15:oo.Andreea vine la mine pentru a-i arata “cadoul” atat de special.Mary isi face si ea aparenta pentru ca dupaia sa mergem “sa-mi infrunt temerile”.Normal,tot drumul eram ingandurata.Cu fiecare pas facut,cu atat fiorul temerii mele isi facea aparitia mai puternic.

15  minute.Atat aveam de asteptat pana sa apara si sa-i vad reactia.Un calduros La Multi Ani! si o imbratisare placuta.Nestiind cum sa-l iau,ii intind cutia “roz” tremurand si gandindu-ma la reactia acestuia.Entuziasmat,deschide cutia si scoate o rama visinie din sticla cu o poza speciala,poza cu noi doi.Sta,zambeste si se uita la mine.Eu gandindu-ma ce am sa fac ma uit la el.Foarte fericit,acesta,vine si ma i-a in brate multumindu-mi pentru acest gest.In capul meu toti norii negrii dispareau incet,incet vazand cat de entuziasmat era el.

Fericirea asta s-a simtit in mine de-alungul zilei de azi.Un joc de volei plin de energie cu el intr-o alee acoperita de copaci.Eram singuri.Singuri intr-un loc atat de linistit si atat de frumos.Ne-am asezat incercand sa ne odihnim bratele dupa un joc ca acela.Simteam ca trebuie sa fac acel lucru pe care mi-l propusesem dar la fel,temerile mele incepeau sa-si fac din nou aparitia(“oare cum o sa o i-a”,”mai bine nu ca nu vreu sa creada stiu eu ce “).Jocul incepu din nou si parca imi doream asa de mult sa fac acel lucru.Dar imi era frica.

Un pupic de bun-ramas si el pleca spre aleea intunecoasa acoperita de multi copaci infrunziti prin care de-abia se vedea cerul.Imi venea sa fug dupa el dar ma gandeam ca poate e mai bine asa,ca poate pentru azi a fost ajuns si ca totul dintr-o data nu se putea.

Alexandra statea pe o bordura rece careia ii  cadea din vopseaua alba ca norii gingasi care pluteau de-aspura noastra.Uitandu-se la mine,imi zambii fericita si venii la mine pt a-mi oferii o imbratisare calda si ferma.Aceasta astepta un raspuns dar din pacate trebuia sa o dezamagesc si pe ea.Catusi de mult imi doream sa fie acel ceva la ce visam la de atata timp dar se parea ca n-a fost sa fie.In cap incepu sa-mi sune un cantec veci,dar drag care imi aducea aminte de momentele in care vroiam sa ajung sus ,langa aripa lui D’zeu si ma rugam sa aiba grija de el…

“Te rog nu mai plange cred ca-mi ajunge
Si simt cum durerea mea zboara spre nori
Primesc de la tine doar lacrimi senine
Le sterg cu aceeasi durere ce-o porti
Te rog nu mai plange gandeste-te bine,
In ceruri pe tine te voi astepta,
Cu o floare albastra sa-ti aminteasca
De clipele-n care ne-am sarutat!
Cand vei suferi cu tine voi fi
Si lacrimi iti voi trimite de Sus
Esti tot ce am iubit si ce voi iubi
Alaturi de ingeri de acum”

Un joc copilaresc imi veni in minte si luandu-i pe toti de pe bordura rece incepuram sa ne jucam de parca eram niste copii mici,inocenti fara griji intr-o lume numa a noastra.

Un vis frumos.O dimineata foarte placuta dupa o noapte cu un vis din care nu m-as mai fi trezit nicicum.

oRA 12:oo,nici cum nu vroiam sa ma dau jos din pat.Telefonul suna  de parca eram Presedintele Obama(nici nu stiu daca ii zbarnaia lui telefonul cat mi-a zbarnait mie).Normal imi venea sa-l dau de toti pereti dar intr-un final am raspuns.

In fuga,sa ma grabesc catre 13 decembrie,ma tot gandeam la visul meu care m-a facut sa am o latura putin…cam EMo.

O aduc pe Adina la mine sa mai tragem o barfa,sa ne mai eliberam de toate ce le aveam pe suflet.Din alte parti tot eram sunata sa fac stiu eu ce chesti.Nu-mi prea place sa-mi refuz unele persoane asa ca eram “extrem de busy”.

Dupa o vizita “mai putin placuta” la fosta mea scoala,m-am intors acasa incercand sa ma relaxez si eu 2 minute “ca doar sunt si eu un om”.Nici bine n-am ajuns sa i-au un loc si telefonul zbarnaia din nou.A II-a vizita “extrem de placuta” la scoala in care 7 ani de zile am incercat sa nu o i-au raza s-a dovedit inutila deoarece “diriginta” plecase deja.

Cu nervii la pamant incercam sa fiu zambitoare pentru ca  Adina si Andrada sa nu observe starea mea de spirit lasata la pamant.

O plimbare in parc,cateva poze, asa arata reuniunea noasta ” celor trei surori”.Intalnirea noastra demult visata avea cu totul si cu totul alt scop dar stand pe o banca sub un copac extrem de frumos,am inceput sa depanam amintiri extrem de placute si unele mai putin placute.

Norii negrii incepura sa se stranga si ploaia incepu sa se lase cazuta pe pamantul uscat.Incercam sa ajungem cat mai repede sa ne uscam dar cu picaturile mari cat o nuca ne era foarte greu.Parca nicicum nu vroia sa se mai opreasca.

Ajunse pe 13 decembrie,ude leoarca ne-am asezat pe canapea si am inceput sa depanam amintiri pana cand “nenorocita de ploaie” se oprise.Incercand sa ajung si eu acasa ma gandeam la zilele astea “mai putin placute” care au trecut in nestire.

6 zile..Nimic postat pe blog.Aceste 6 zile au fost pline de stres,agitatie,lacrimi.Nu vreau sa credeti ca as fi EMO sau ca acest blog e unul Emoist dar vara asta cred ca am inceput-o  cu stangul.Ori cred ca D’zeu a vrut sa ma pedepseasca pt ca facut ceva gresit,ori cred ca asa mi-a fost scris..sa sufar,ori cred ca mai bine nu as mai exista.

In acest timp..D’zeu m-a facut sa-mi dau seama ca tin la persoana care chiar a tinut si a avut grija de mine.Am incercat sa vorbesc cu el…dar m-a refuzat.El crede ca m-am jucat cu sentimentele lui,ca a fost prostul meu…dar nu a fost asta.Adevarul este ca sunt o fire cam prea usor influentabila si m-am luat dupa toata lumea.M-am schimbat,recunosc,si nu m-am schimbat deloc in bine.Datorita acestui fapt l-am pierdut si pe el.Ma doare,ma doare sa-l vad cand sufera,ma doare sa stiu ca l-am ranit.Totul pare ca o telenovela care are un sfarsit dramatic..Cred ca sfarsitul a fost incheiat char azi,cand,cu inima in dinti,m-am dus sa vorbesc cu el.Stiam ca voi primi un refuz pentru ca era foarte suparat pe mine.M-am descarcat,i-am zis tot ce am avut pe suflet,dar,D’zeu a inceput sa-si lase lacrimile sa curga pe Pamant si totul s-a sfarsit cu acel refuz.Adevarul este ca viata mea a fost o adevarata telenovela.Totul a inceput acum 7 ani.Cand m-am mutat in noua mea scoala.Toti anii astia au fost un chin.Lacrimi,suferinta,prieteni falsi si multe altele.Anul trecut,Ingerul asta mi-a iesit in cale.Il cunosteam de cand eram o copila.Ne jucam impreuna,eram prieteni buni dar D’zeu a vrut sa ne uneasca,sa fim impreuna.Dar piedica ce-a mai mare a fost trimisa de undeva cu un scop pe care nu mi-l doream nicicum.Dirginta mea,care se presupunea ca imi este ca o a II-a mama a facut ca aceste vise,ca aceste momente frumoase petrecute cu el sa se spulbere.Incercand sa-mi faca un bine,el,cu frangere de inima imi spusese ca eu nu mai fac parte din viata lui si ca tot ce a fost frumos s-a dus.Pana sa aflu adevarul, am fost “bolnava”.Il uram.Cand ne vedeam pe strada sau pe coridor parca eram niste oameni obijnuiti.Fara saruturile calde,fara imbratisarile lui eram..ZERO.Viata mea nu avea sens.Dupa 2 luni pline de lacrimi aflu de la colegii lui de clasa de acest motiv.Naiva,crezand ca toti vor sa isi bata joc de mine,n-am crezut.Dupa impacarea demult visata eu inca eram cu “pasarica mea”.Am vrut sa fac si eu asta,sa-l las,sa vada cat am suferit si eu.Asta a fost cea mai mare prostie facuta vreodata.Cand sa-mi dau deja seama,era prea tarziu.El plangea,eu facem haz de necazul lui.Intr-un fel ma simteam prost dar o parte din mine incerca sa se razbune.Facand niste chesti oribile fata de el,incercam sa-l uit dar fara sami dau seama,ii faceam foarte mult rau.Aceste lucruri se tot derulau pana acum 6 zile.Cumva,am reusit sa-mi deschid ochii.Sa ma trezesc la realitate,sa vad cine a tinut pana acum la mine cu adevarat.Prea tarziu.Astazi a fost punctul cel mare.Mi-am propus ca trebuie sa-i spun neaparat ce simt dar fara rost.El deja se saturase de prostiile pe care le facusem si inainte de a pleca a rostit cuvantul care inca imi suna in cap”…NU”.Doare,dar trebuie sa accept asta.Daca am fost o fraiera si am dat cu piciorul in tot acum sufar.Intr-un fel il inteleg,stiu ca se simte prost si acum imi pare rau si nici nu stiu daca vom mai ramane prieteni…

Pe calea asta m-am descarcat.Ma simt mai bine cand imi impartasesc sentimentele cu mai multe persoane.Poate unii ma veti considera o ciudata dar poate sunt unii care ma inteleg…

Nu am stiut sa te pretuiesc de la inceput…am gresi si eu m`ai iertat,poate ca de prea multe ori…acu` o sansa nu vrei sa`mi m`ai da`i ….te iubesc mi`am dat seama chiar acu` cand definitv te`am pierdut….imi cer iertare ma rog la d`zeu u sa ma poti ierta sa fim din nou cum eram ….cand u ma iubeai,sufereai ca rau iti faceam acu`….acu` eu sunt in locul tau si imi este tare greu…imi spui ca inca ma iubesti dar nu poti sa ma ierti….stau si ma gandesc daca m`ai mai fi iubit, m`ai ierta poate….iti tr mesaje,te sun,ma rog de u sa ma ma ierti u imi spui ca nu mai poti….mereu imi spui ca ai fost destul prostu` meu dar u chiar nu sti acu` cat de greu imi e mi`e si cat de mult te iubesc. Recunosc am gresit si de aceea cu lacrimi in ochii TE ROG SA MA IERTI !!!

Este ora 22:46.Primesc un SMS.Iau telefonul,il citesc si scap telefonul din mana.Il ridic..stau cateva secunde,citesc iar mesajul….Ma asez pe scaun si incep sa plang.Toata seara mea “aproape perfecta” se stricase complet.Aflasem ca media mea de admitere nu se incadra cu ce imi  propusesem eu.Tezele…Tezele pe care Ministerul ăsta destept le-a bagat “sperand ca noua eleviilor ne vor face un bine” aproape ca m-au facu sa-mi pierd mintile..Stau,iau iar telefonul in mana si citesc..07********:Tu ai media de admitere 7.18.Pun telefonul jos si disperata,plangand fara oprire ii scriu lu’ Andrada…Aceasta incercand sa-mi ridice moralul imi zice sa nu-mi fac griji,pe fisa aia sa pun exact liceele pe care mi le-am propus “ca nu stii niciodata…”.Sperantele mele aproape ca s-au spulberat.Acum cand ma gandeam ca voi intra si eu la un liceu ca lumea..

Trr Trr telefonu…Ma uit “Andrada”…Raspund izbucnind in plans si incercand sa ma calmez…Andrada imi spune “daca nu pui exact alea care ti le-ai propus pe fisa si o sa vad ca la Brancoveanu cea mai mica medie o sa fie 7.00 si tu nu l-ai pus,o sa te bat cu mana mea”..cel putin..seara asta a fost jalnic de groaznica….In mintea mea un singur lucru apare “Brancoveanu”….